secretomanie s. f. Mania de a considera și ține totul secret ◊ „Începe prin a combate el însuși secretomania.” R.lit. 11 X 90 p. 2. ◊ „Probabil că dacă eram vreun comerciant arab mi se deschideau imediat porțile celor mai secrete unități militare. Așa însă... Secret. Sau secretomanie absurdă.” R.l. 10 VI 93 p. 2. ◊ „Secretomania este de natură să mărească suspiciunile.” R.l. 18 III 94 p. 3; v. și Ev.z. 11 IX 96 p. 1 (din secret + -manie)