SECRETOMANÍE s. f. mania de a considera și ține totul secret. (< secret + -manie2)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
secretomaníe s.f. Mania de a considera și ține totul secret ◊ „Începe prin a combate el însuși secretomania.” R.lit. 11 X 90 p. 2. ◊ „Probabil că dacă eram vreun comerciant arab mi se deschideau imediat porțile celor mai secrete unități militare. Așa însă... Secret. Sau secretomanie absurdă.” R.l. 10 VI 93 p. 2. ◊ „Secretomania este de natură să mărească suspiciunile.” R.l. 18 III 94 p. 3; v. și Ev.z. 11 IX 96 p. 1 (din secret + -manie)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SECRETOMANIE, secretomanii, s. f. (Peior.) Tendință, adesea nejustificată, de a face un secret din orice; obsesie de a nu dezvălui, cu orice preț, anumite lucruri.
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
ivascu
| Semnalează o greșeală
| Permalink