4 definiții pentru scărăndăvitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
scărăndăvitură sf [At: CANTEMIR, ap. TDRG / Pl: ~ri / E: scarandivi + -tură] (Îvr) Lucru grețos (1), scârbos.
SCĂRĂNDĂVITURĂ s. f. (Mold.) Scîrbă, greață. A nebunului bolbăiturâ șie ură, iară altora scărăndăvitură este. CANTEMIR, IST., apud TDRG. Etimologie: scărăndăvi + suf. -tură. Vezi și scarandivi, scarandivire, scărăndăvicios, scărăndăvos. Cf. scarandivire.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
scărăndăvitúră f., pl. ĭ. Cant. Lucru oribil.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
scărăndăvitură, scărăndăvituri, s.f. (înv.) lucru grețos, scârbos.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: scărăndăvitură
scărăndăvitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||