2 intrări

2 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scăciui vt [At: L. ROM: 1959, nr 6, 52 / Pzi: ~esc / E: nct] (Reg; c. i. fânul) A scutura cu furca în timpul uscării.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scăciui, scăciuiesc, vb. IV (reg.; despre fân) a scutura cu furca în timpul uscării.

Intrare: scăciuit
scăciuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scăciuit
  • scăciuitul
  • scăciuitu‑
  • scăciui
  • scăciuita
plural
  • scăciuiți
  • scăciuiții
  • scăciuite
  • scăciuitele
genitiv-dativ singular
  • scăciuit
  • scăciuitului
  • scăciuite
  • scăciuitei
plural
  • scăciuiți
  • scăciuiților
  • scăciuite
  • scăciuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: scăciui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scăciui
  • scăciuire
  • scăciuit
  • scăciuitu‑
  • scăciuind
  • scăciuindu‑
singular plural
  • scăciuiește
  • scăciuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scăciuiesc
(să)
  • scăciuiesc
  • scăciuiam
  • scăciuii
  • scăciuisem
a II-a (tu)
  • scăciuiești
(să)
  • scăciuiești
  • scăciuiai
  • scăciuiși
  • scăciuiseși
a III-a (el, ea)
  • scăciuiește
(să)
  • scăciuiască
  • scăciuia
  • scăciui
  • scăciuise
plural I (noi)
  • scăciuim
(să)
  • scăciuim
  • scăciuiam
  • scăciuirăm
  • scăciuiserăm
  • scăciuisem
a II-a (voi)
  • scăciuiți
(să)
  • scăciuiți
  • scăciuiați
  • scăciuirăți
  • scăciuiserăți
  • scăciuiseți
a III-a (ei, ele)
  • scăciuiesc
(să)
  • scăciuiască
  • scăciuiau
  • scăciui
  • scăciuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)