O definiție pentru scăciuit
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
scăciui, scăciuiesc, vb. IV (reg.; despre fân) a scutura cu furca în timpul uscării.
Intrare: scăciuit
scăciuit participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)