scîrléĭcă f., pl. ĭ (cp. cu sb. škrletka, krletka și klijetka, cușcă [pin aluz. la o gratie cu care ar semăna scîrleĭca], dim. d. klijet, cămară; rus. klĭetĭ, cămară. V. clit). Nord. crivea, vîrtelniță de făcut funiĭ. Fig. Slab ca o scîrleĭcă, foarte slab. – Și scîrleață, pl. ețe (Iașĭ).