scârleață sf [At: SCRIBAN, D. 1171 / Pl: ~ețe / E: ns cf scârleică] (Mol) Crivală (6) (pentru împletitul frânghiilor).

scîrléĭcă f., pl. ĭ (cp. cu sb. škrletka, krletka și klijetka, cușcă [pin aluz. la o gratie cu care ar semăna scîrleĭca], dim. d. klijet, cămară; rus. klĭetĭ, cămară. V. clit). Nord. crivea, vîrtelniță de făcut funiĭ. Fig. Slab ca o scîrleĭcă, foarte slab. – Și scîrleață, pl. ețe (Iașĭ).

scârleață, scârlețe, s.f. (reg.) scârleică.