23 de definiții pentru scâlcia

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÂLCIA, scâlciez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (i se) toci încălțămintea (într-o parte); a (se) deforma. 2. Tranz. Fig. A pronunța incorect cuvintele; a schimonosi, a poci. [Pr.: -ci-a] – Et. nec.

SCÂLCIA, scâlciez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (i se) toci încălțămintea (într-o parte); a (se) deforma. 2. Tranz. Fig. A pronunța incorect cuvintele; a schimonosi, a poci. [Pr.: -ci-a] – Et. nec.

scâlcia [At: BUDAI-DELEANU, LEX / P: ~ci-a / V: (îvr) scăl~, (înv) scălceia, scălci, ~lcea, (reg) sâlceia[1], scălcea / Pzi: ~ciez, (reg) scâlciu, scâlcii / E: ml excalciare] 1 vt (C. i. tocurile sau talpa încălțămintei) A toci (într-o parte). 2 vt (Pgn; c. i. încălțămintea) A deforma prin uzură Si: (reg) a scrombăi. 3 vr (Pgn; d. lucruri) A-și schimba în rău forma, aspectul. 4 vr (Pgn; d. lucruri) A se desface din încheieturi. 5 vt (Fig; c. i. limba, scrierea, cuvintele etc.) A pronunța sau a scrie incorect Si: a deforma (10), a schimonosi (6), a schingiui (2), a stâlci. 6 vt (Îvr; fșa; îf scâlcia) A împinge (cu piciorul). 7-8 vtr (Trs; Ban) A (se) clătina (2-3). 9-10 vtr A (se) zdruncina. corectat(ă)

  1. Variantă fără o referință încrucișată proprie; posibil să fie vorba de varianta scâlceia, incorect tipărită — LauraGellner

A SCÂLCIA ~ez tranz. 1) A face să se scâlcieze; a scrombăi. 2) fig. (cuvinte) A denatura încălcând grav corectitudinea firească; a poci; a stâlci; a schingiui. [Sil. -ci-a] /<lat. excalciare

A SE SCÂLCIA pers. 3 se ~ea intranz. (mai ales despre încălțăminte) A-și pierde forma inițială (prin întrebuințare îndelungată sau neglijentă); a se scrombăi. /<lat. excalciare

scâlceia[1] v vz scâlcia

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală; posibil să fie vorba de varianta sâlceia, pentru care nu există o referință încrucișată — LauraGellner

SCÎLCIA, scîlciez, vb. I. Tranz. A toci, a strîmba, a deforma încălțămintea (mai ales la tocuri). (Refl.) De ghete nu mai vorbesc, că mi se scîlciaseră. CAMIL PETRESCU, U. N. 289. – Prez. ind. și: (rar) scîlciu (DELAVRANCEA, H. T. 12). – Variantă: scălcia vb. I.

scălcià v. 1. a strâmba tocul încălțămintelor; 2. fig. a desfigura, a denatura: a scălcia cuvinte. [Lat. *EXCALCIARE].

scálcli, a scălciá (Olt. Trans.) și scîlcli saŭ -iéz, a - v. tr. (lat. ex-calceare, a descălța; it. scalciare, a lovi cu călcîĭele, scalzare, a descălța. V. în-calț). Strîmb călcîĭele (tocurile): a scălcia ghetele. Fig. Desfigurez, pocesc, denaturez: mulțĭ pretinșĭ poețĭ scălciază arta.

scîlciát, -iéz V. scalciĭ și scălciat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scâlcia (a ~) (desp. -ci-a) vb., ind. prez. 1 sg. scâlciez (desp. -ci-ez), 3 scâlcia, 1 pl. scâlciem; conj. prez. 1 sg. să scâlciez, 3 să scâlcieze; ger. scâlciind (desp. -ci-ind)

scâlcia (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 scâlciază, 1 pl. scâlciem (-ci-em); conj. prez. 3 să scâlcieze; ger. scâlciind (-ci-ind)

scâlcia vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. scâlciez, 3 sg. și pl. scâlciază, 1 pl. scâlciem (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. și pl. scâlcieze; ger. scâlciind (sil. -ci-ind)

scîlcia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. scîlciază, 1 pl. scîlciem, ger. scîlciind)

scâlciez, -ciază 3, -cieze 3 conj., -ciam 1 imp., -cia inf.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCÂLCIA vb. 1. a (se) deforma, a (se) strâmba, (Mold.) a (se) scrombăi. (Pantofii s-au ~ prin uzură.) 2. a (se) toci. (I s-au ~ tocurile.) 3. a deforma, a denatura, a poci, a schimonosi, a stâlci, a stropși, (fig.) a schingiui. (A ~ cuvintele, când vorbește.)

SCÎLCIA vb. 1. a (se) deforma, a (se) strîmba, (Mold.) a (se) scrombăi. (Pantofii s-au ~ prin uzură.) 2. a (se) toci. (I s-au ~ tocurile.) 3. a deforma, a denatura, a poci, a schimonosi, a stîlci, a stropși, (fig.) a schingiui. (~ cuvintele cînd vorbește.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scîlcia (-iez, -at), vb.1. A strica ștaifurile. – 2. A strica, a desfigura, a strîmba. – 3. (Trans.) A scutura. – Var. (Trans., Olt.) scălcia, scîlcii. Var. a lui stîlci „a strica”, pornind de la pronunția primitivă, conformă sl., *stlci sau *stlîci: schimbarea lui stlscl este normală, cf. sclifosi. Der. din sl. sŭklŭciti „a încreți” (Cihac, II, 723, cf. cîlți), din lat. calcāre (Tiktin), de la un *calce „călcîi” < lat. calcem (Candrea) sau din bg. izkulčam „a se deplasa rapid” (Pușcariu, Dacor., III, 689), nu este probabilă și nu explică der. Sensul 3 ar putea fi efectul unei confuzii cu sgîlțîi. Der. scîlcea (var. scîlcează, scălcează), s. f. (lemn cu care se bate țesătura în război, pentru a o îndesi; lopată; unealtă de pescuit).

Intrare: scâlcia
  • silabație: scâl-ci-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scâlcia
  • scâlciere
  • scâlciat
  • scâlciatu‑
  • scâlciind
  • scâlciindu‑
singular plural
  • scâlcia
  • scâlciați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scâlciez
(să)
  • scâlciez
  • scâlciam
  • scâlciai
  • scâlciasem
a II-a (tu)
  • scâlciezi
(să)
  • scâlciezi
  • scâlciai
  • scâlciași
  • scâlciaseși
a III-a (el, ea)
  • scâlcia
(să)
  • scâlcieze
  • scâlcia
  • scâlcie
  • scâlciase
plural I (noi)
  • scâlciem
(să)
  • scâlciem
  • scâlciam
  • scâlciarăm
  • scâlciaserăm
  • scâlciasem
a II-a (voi)
  • scâlciați
(să)
  • scâlciați
  • scâlciați
  • scâlciarăți
  • scâlciaserăți
  • scâlciaseți
a III-a (ei, ele)
  • scâlcia
(să)
  • scâlcieze
  • scâlciau
  • scâlcia
  • scâlciaseră
verb (VT211)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scălcia
  • scălciere
  • scălciat
  • scălciatu‑
  • scălciind
  • scălciindu‑
singular plural
  • scălcia
  • scălciați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scălciez
(să)
  • scălciez
  • scălciam
  • scălciai
  • scălciasem
a II-a (tu)
  • scălciezi
(să)
  • scălciezi
  • scălciai
  • scălciași
  • scălciaseși
a III-a (el, ea)
  • scălcia
(să)
  • scălcieze
  • scălcia
  • scălcie
  • scălciase
plural I (noi)
  • scălciem
(să)
  • scălciem
  • scălciam
  • scălciarăm
  • scălciaserăm
  • scălciasem
a II-a (voi)
  • scălciați
(să)
  • scălciați
  • scălciați
  • scălciarăți
  • scălciaserăți
  • scălciaseți
a III-a (ei, ele)
  • scălcia
(să)
  • scălcieze
  • scălciau
  • scălcia
  • scălciaseră
scâlceia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scălcea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scălceia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scălci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scâlcea
  • scâlceaua
plural
  • scâlcele
  • scâlcelele
genitiv-dativ singular
  • scâlcele
  • scâlcelei
plural
  • scâlcele
  • scâlcelelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scâlcia, scâlciezverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (i se) toci încălțămintea (într-o parte); a (se) deforma. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De ghete nu mai vorbesc, că mi se scîlciaseră. CAMIL PETRESCU, U. N. 289. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A pronunța incorect cuvintele. DEX '09 DEX '98
  • comentariu rar Prezent indicativ și: scâlciu. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.