2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scuzare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) e~ (S și: escusare) / Pl: ~zări / E: scuza] 1 (Rar) Prezentare a unei acțiuni, a unei situații, a unei manifestări etc. proprii sau a altcuiva ca fiind mai puțin reprobabilă, prin arătarea motivelor sau prin explicații, argumente etc. Si: dezvinovățire, disculpare. 2 (Pex) Motivare. 3 (Îdt) Căutare de motive (întemeiate), de explicații, argumente etc. convingătoare pentru o acțiune, o manifestare etc. (reprobabilă), pentru diminuarea (ori anularea) unei vini, pentru neîndeplinirea (ori îndeplinirea în mod nesatisfăcător) a unei acțiuni, a unei însărcinări, a unei obligații etc. Si: dezvinovățire, disculpare, justificare. 4 Exprimare a regretului pentru o greșeală, o jignire (neintenționată), pentru un deranj sau pentru o manifestare, o impolitețe, o stângăcie etc. (involuntară). 5 (Îdt) Acceptare a scuzelor (4) exprimate de cineva. 6 (Pex) Iertare.

SCUZA, scuz, vb. I. 1. Refl. A cere scuze (2), a-și exprima (în fața cuiva) părerea de rău pentru o greșeală făcută; a se dezvinovăți, a se justifica. ◊ Expr. (Tranz. absol.) Scuzați! formulă de politețe prin care cineva își cere iertare pentru o greșeală, o stângăcie etc. 2. Tranz. A accepta, a primi scuzele (2) cuiva; a ierta. – Din it. scusare. Cf. fr. excuser.

SCUZA, scuz, vb. I. 1. Refl. A cere scuze (2), a-și exprima (în fața cuiva) părerea de rău pentru o greșeală făcută; a se dezvinovăți, a se justifica. ◊ Expr. (Tranz. absol.) Scuzați! formulă de politețe prin care cineva își cere iertare pentru o greșeală, o stângăcie etc. 2. Tranz. A accepta, a primi scuzele (2) cuiva; a ierta. – Din it. scusare. Cf. fr. excuser.

scuza [At: (începutul sec. XVIII) MAG. IST. I, 197/7 / V: (înv) e~ (S și: escusa), exc~ (S și: excusa) / Pzi: scuz și (înv) ~zez / E: fr excuser, it scusare] 1 vt (C. i. situații, acțiuni, manifestări, stări sufletești etc. proprii sau ale altora) A prezenta ca fiind mai puțin reprobabil, prin arătarea motivelor sau prin explicații, argumente etc. 2 vt (Pex) A motiva. 3 vr A-și căuta motive (întemeiate), explicații, argumente etc. convingătoare în ceea ce privește o acțiune, o manifestare etc. (reprobabilă), pentru diminuarea (sau anularea) unei vini sau pentru neîndeplinirea (sau îndeplinirea în mod nesatisfăcător) a unei acțiuni, a unei însărcinări Si: a se dezvinovăți, a se disculpa, a se justifica. 4-5 vr A-și exprima regretul (în fața cuiva) (sau a-și cere iertare de la cineva) pentru o greșeală, pentru o jignire (neintenționată), un deranj sau o manifestare (involuntară) care nu a fost la locul ei, pentru o impolitețe, o stângăcie etc. 6 vt (C. i. oameni) A fi de acord cu scuzele (4) exprimate de cineva. 7 vt (Pex) A ierta. 8 vt(a) (La imperativ; adesea cu determinările enclitice „-mă”, „-ne”) Formulă de politețe prin care cineva își cere iertare pentru o greșeală, o stângăcie etc. Si: (mii de) scuze!, scuzele mele!, pardon!, iertați(-mă)!. 9 Formulă de politețe prin care cineva cere permisiunea, îngăduința etc. cuiva Si: iertați(-mă!, pardon!, permiteți(-mi)!, îngăduiți(-mi)!.

SCUZA, scuz, vb. I. 1. Refl. A-și cere iertare pentru o greșeală făptuită, pentru un deranj sau o jignire adusă cuiva; a-și exprima părerea de rău. Se scuză că-l găseam în papuci. SADOVEANU, E. 127. Soția prefectului îl refuză, scuzîndu-se amabil. REBREANU, R. I 220. S-a scuzat dacă ne-a făcut cumva vreo necuviință. CARAGIALE, O. II 360. 2. Tranz. A accepta, a primi scuzele cuiva; a ierta. A scuza un copil. ♦ (La imper.) Formulă de politețe prin care cineva își cere iertare pentru un deranj sau o stîngăcie. V. pardon. Prefectul zise: Am o chestie de slujbă cu tine, colonele... Ne scuzați... coniță. DUMITRIU, N. 116. – Prez. ind. și: (nerecomandabil) scuzez (IBRĂILEANU, SP. CR. 37, MACEDONSKI, O. IV 33).

SCUZA vb. I. 1. refl. A aduce, a-și cere scuze; a se dezvinovăți. 2. tr. A accepta scuzele cuiva; a ierta. [P.i. scuz. / < it. scusare, cf. fr. excuser < lat. excusare].

SCUZA vb. I. refl. a aduce, a-și cere scuze; a se dezvinovăți. II. tr. a accepta scuzele cuiva; a ierta. (< it. scusare, fr. excuser)

A SE SCUZA mă scuz intranz. A-și cere scuze (pentru o greșeală, pentru un deranj etc.); a cere iertare; a-și exprima regretul. ◊ Scuzați (vă rog)! formulă de politețe prin care cineva își cere iertare pentru o greșeală, pentru un deranj etc. /<fr. excuser, it. scusare

A SCUZA scuz tranz. 1) (persoane) A scuti de pedeapsă; a ierta. 2) A elibera de acuzație, primind scuzele aduse; a ierta. 3) (greșeli, fapte reprobabile) A trece cu vederea; a da uitării; a ierta. /<fr. excuser, it. scusare

scuzà v. 1. a admite scuze, a ierta: a scuza o greșală; 2. a servi de scuză.

*scuz, a -á v. tr. (it scusare, fr. excuser d. lat. excusare, d. ex din, și causa, cauză, proces. V. a- și re-cuz, iscusat). Dezvinovățesc (în greșelĭ micĭ), aduc motive de scuză: a scuza un prieten absent. Admit scuza, ĭert: a nu scuza absența cuĭva. Servesc ca scuză: nimica nu te poate scuza. V. refl. Aduc motive de scuză, rog să nu se supere: invitatu s’a scuzat că nu poate venĭ. V. motivez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scuza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. scuz, 3 scu; conj. prez. 1 sg. să scuz, 3 să scuze

scuza (a ~) vb., ind. prez. 3 scu

scuza vb., ind. prez. 1 sg. scuz, 3 sg. și pl. scu

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCUZARE s. v. dezvinovățire, disculpare, justificare, motivare, motivație, scuză.

scuzare s. v. DEZVINOVĂȚIRE. DISCULPARE. JUSTIFICARE. MOTIVARE. MOTIVAȚIE. SCUZĂ.

SCUZA vb. 1. v. dezvinovăți. 2. a ierta. (Vă rog să mă ~ pentru o clipă.) 3. a justifica, a motiva. (Scopul ~ mijloacele.)

SCUZAȚI interj. iertați!, pardon!

SCUZA vb. 1. a (se) apăra, a (se) dezvinovăți, a (se) disculpa, a (se) justifica, (rar) a (se) dezvinui, (înv. și reg.) a (se) cura, (înv.) a (se) îndreptăți, a (se) mîntui. (Nu te mai ~ atîta!) 2. a ierta. (Vă rog să mă ~ pentru o clipă.) 3. a justifica, a motiva. (Scopul ~ mijloacele.)

Intrare: scuzare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scuzare
  • scuzarea
plural
  • scuzări
  • scuzările
genitiv-dativ singular
  • scuzări
  • scuzării
plural
  • scuzări
  • scuzărilor
vocativ singular
plural
Intrare: scuza
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scuza
  • scuzare
  • scuzat
  • scuzatu‑
  • scuzând
  • scuzându‑
singular plural
  • scu
  • scuzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scuz
(să)
  • scuz
  • scuzam
  • scuzai
  • scuzasem
a II-a (tu)
  • scuzi
(să)
  • scuzi
  • scuzai
  • scuzași
  • scuzaseși
a III-a (el, ea)
  • scu
(să)
  • scuze
  • scuza
  • scuză
  • scuzase
plural I (noi)
  • scuzăm
(să)
  • scuzăm
  • scuzam
  • scuzarăm
  • scuzaserăm
  • scuzasem
a II-a (voi)
  • scuzați
(să)
  • scuzați
  • scuzați
  • scuzarăți
  • scuzaserăți
  • scuzaseți
a III-a (ei, ele)
  • scu
(să)
  • scuze
  • scuzau
  • scuza
  • scuzaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scuzare, scuzărisubstantiv feminin

scuza, scuzverb

  • 1. reflexiv A cere scuze, a-și exprima (în fața cuiva) părerea de rău pentru o greșeală făcută; a se dezvinovăți, a se justifica. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Se scuză că-l găseam în papuci. SADOVEANU, E. 127. DLRLC
    • format_quote Soția prefectului îl refuză, scuzîndu-se amabil. REBREANU, R. I 220. DLRLC
    • format_quote S-a scuzat dacă ne-a făcut cumva vreo necuviință. CARAGIALE, O. II 360. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv (și) absolut Scuzați! formulă de politețe prin care cineva își cere iertare pentru o greșeală, o stângăcie etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Prefectul zise: Am o chestie de slujbă cu tine, colonele... Ne scuzați... coniță. DUMITRIU, N. 116. DLRLC
  • 2. tranzitiv A accepta, a primi scuzele cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: ierta
    • format_quote A scuza un copil. DLRLC
  • comentariu nerecomandabil Prezent indicativ și: scuzez. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.