4 definiții pentru scuzare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
scuzare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) e~ (S și: escusare) / Pl: ~zări / E: scuza] 1 (Rar) Prezentare a unei acțiuni, a unei situații, a unei manifestări etc. proprii sau a altcuiva ca fiind mai puțin reprobabilă, prin arătarea motivelor sau prin explicații, argumente etc. Si: dezvinovățire, disculpare. 2 (Pex) Motivare. 3 (Îdt) Căutare de motive (întemeiate), de explicații, argumente etc. convingătoare pentru o acțiune, o manifestare etc. (reprobabilă), pentru diminuarea (ori anularea) unei vini, pentru neîndeplinirea (ori îndeplinirea în mod nesatisfăcător) a unei acțiuni, a unei însărcinări, a unei obligații etc. Si: dezvinovățire, disculpare, justificare. 4 Exprimare a regretului pentru o greșeală, o jignire (neintenționată), pentru un deranj sau pentru o manifestare, o impolitețe, o stângăcie etc. (involuntară). 5 (Îdt) Acceptare a scuzelor (4) exprimate de cineva. 6 (Pex) Iertare.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scuzare s. f., pl. scuzări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCUZARE s. v. dezvinovățire, disculpare, justificare, motivare, motivație, scuză.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scuzare s. v. DEZVINOVĂȚIRE. DISCULPARE. JUSTIFICARE. MOTIVARE. MOTIVAȚIE. SCUZĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
scuzare, scuzărisubstantiv feminin
- 1. Dezvinovățire, disculpare, justificare, motivare, motivație, scuză. Sinonimesinonime: dezvinovățire disculpare justificare motivare motivație scuză