5 definiții pentru scutnic

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scutnic sm [At: DIONISIE, C. 367 / Pl: ~ici / E: scuti + -nic] (Înv) Scutelnic1 (1).

scutélnic m. (d. scutesc). Vechĭ. Om scutit de bir către stat în schimbu unor zile de muncă p. domn, boĭerĭ saŭ mînăstirĭ. Pl. Un corp de 500 de călăreți care, împreună cu sărăceiĭ, formaŭ câlârimea Bucureștilor și eraŭ comandațĭ de căpitanu spătăriiĭ. – Și scútnic (1814). V. iscusat.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: scutnic
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scutnic
  • scutnicul
  • scutnicu‑
plural
  • scutnici
  • scutnicii
genitiv-dativ singular
  • scutnic
  • scutnicului
plural
  • scutnici
  • scutnicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)