10 definiții pentru scurmătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCURMĂTURĂ, (2) scurmături, s. f. 1. Faptul de a scurma. 2. (Concr.) Loc unde s-a scurmat; groapă, gaură făcută prin scurmare. – Scurma + suf. -ătură.
scurmătură sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ri / E: scurma + -ătură] 1 (Rar) Scurmare (1). 2 (Ccr) Groapă sau gaură (superficială) făcută prin scurmare (1) Si: (reg) scorbură (13). 3 (Ccr; în descântece) Pământ, țărână răscolită de un animal, de o pasăre prin scurmare. 4 (Rar) Zgomot provocat de scurmarea pământului (cu ghearele).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCURMĂTURĂ, scurmături, s. f. Faptul de a scurma. ♦ (Concr.) Loc unde s-a scurmat; groapă, gaură făcută prin scurmare. – Scurma + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
SCURMĂTURĂ, scurmături, s. f. Faptul de a scurma; scurmare, rîcîitură. Nemaiauzind nici o foșnitură de păpușoi, nici o scurmătură de găină, am țîșnit odată... la mama acasă. CREANGĂ, A. 6. ♦ (Concretizat) Loc unde a scurmat cineva; groapă, gaură făcută prin scurmare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scurmătură f. acțiunea de a scurma și efectul ei: scurmătură de găină CR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scurmătúră f., pl. urĭ. Loc pe unde s’a scurmat: pe aicĭ e scurmătură de guzgan.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scurmătură s. f., g.-d. art. scurmăturii; (gropi) pl. scurmături
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
scurmătură s. f., g.-d. art. scurmăturii; (gropi) pl. scurmături
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scurmătură s. f., g.-d. art. scurmăturii; (gropi) pl. scurmături
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCURMĂTURĂ s. rîcîială, rîcîit, rîcîitură, scormonire, scurmare, (înv., pop. și fam.) scociorîre, scociorît. (~ pămîntului cu ghearele.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
scurmătură, scurmăturisubstantiv feminin
-
- Nemaiauzind nici o foșnitură de păpușoi, nici o scurmătură de găină, am țîșnit odată... la mama acasă. CREANGĂ, A. 6. DLRLC
-
- 2. Loc unde s-a scurmat; groapă, gaură făcută prin scurmare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Scurma + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09