10 definiții pentru scurmătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCURMĂTURĂ, (2) scurmături, s. f. 1. Faptul de a scurma. 2. (Concr.) Loc unde s-a scurmat; groapă, gaură făcută prin scurmare. – Scurma + suf. -ătură.

scurmătu sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ri / E: scurma + -ătură] 1 (Rar) Scurmare (1). 2 (Ccr) Groapă sau gaură (superficială) făcută prin scurmare (1) Si: (reg) scorbură (13). 3 (Ccr; în descântece) Pământ, țărână răscolită de un animal, de o pasăre prin scurmare. 4 (Rar) Zgomot provocat de scurmarea pământului (cu ghearele).

SCURMĂTURĂ, scurmături, s. f. Faptul de a scurma. ♦ (Concr.) Loc unde s-a scurmat; groapă, gaură făcută prin scurmare. – Scurma + suf. -ătură.

SCURMĂTURĂ, scurmături, s. f. Faptul de a scurma; scurmare, rîcîitură. Nemaiauzind nici o foșnitură de păpușoi, nici o scurmătură de găină, am țîșnit odată... la mama acasă. CREANGĂ, A. 6. ♦ (Concretizat) Loc unde a scurmat cineva; groapă, gaură făcută prin scurmare.

scurmătură f. acțiunea de a scurma și efectul ei: scurmătură de găină CR.

scurmătúră f., pl. urĭ. Loc pe unde s’a scurmat: pe aicĭ e scurmătură de guzgan.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scurmătu s. f., g.-d. art. scurmăturii; (gropi) pl. scurmături

scurmătu s. f., g.-d. art. scurmăturii; (gropi) pl. scurmături

scurmătu s. f., g.-d. art. scurmăturii; (gropi) pl. scurmături

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCURMĂTU s. rîcîială, rîcîit, rîcîitură, scormonire, scurmare, (înv., pop. și fam.) scociorîre, scociorît. (~ pămîntului cu ghearele.)

Intrare: scurmătură
scurmătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scurmătu
  • scurmătura
plural
  • scurmături
  • scurmăturile
genitiv-dativ singular
  • scurmături
  • scurmăturii
plural
  • scurmături
  • scurmăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scurmătu, scurmăturisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a scurma. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nemaiauzind nici o foșnitură de păpușoi, nici o scurmătură de găină, am țîșnit odată... la mama acasă. CREANGĂ, A. 6. DLRLC
  • 2. concretizat Loc unde s-a scurmat; groapă, gaură făcută prin scurmare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Scurma + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.