scurmare sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~mări / E: scurma] 1 Zgâriere (superficială) a pământului cu râtul, cu ciocul, cu ghearele, cu unghiile, cu ajutorul unui instrument etc., pentru a scoate ceva la iveală sau pentru a face o gaură (mică) Si: râcâire, (rar) scurmat¹ (1), scurmătură (1), râcâit. 2 (Fig; rar) Roadere. 3 (Fig; rar) Iritare. 4-5 Scormonire (1-2).