SCURMĂTÚRĂ, scurmături, s. f. Faptul de a scurma. ♦ (Concr.) Loc unde s-a scurmat; groapă, gaură făcută prin scurmare. – Scurma + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

scurmătúră s. f., g.-d. art. scurmătúrii; (gropi) pl. scurmătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink