scrăbăi v vz scrombăi

scrombăi [At: CREANGĂ, O. 237 / V: ~răbăi / Pzi: ~esc / E: scroambă + -ăi] 1 vt ((Mol; c. i. încălțăminte) A scâlcia (2). 2 vi (Mol; d. încălțăminte veche și uzată) A face un zgomot caracteristic în timpul mersului. 3 vr (Reg) A se scoroji (1). 4 vr (Reg; d. zăpadă) A prinde la suprafață o pojghiță de gheață Si: (reg) a (se) scrobi (4).

SCROMBĂI, scrombăiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A uza, a strica, a scîlcia (încălțămintea). După ce-ai purtat ciubotele atîta amar de vreme, umblînd toată ziua în podgheazuri și le-ai scrombăit pe la jocuri... acuma ai vrea să-ți dau și banii înapoi, ori să-ți fac în loc altele nouă? CREANGĂ, A. 106.

A SCROMBĂI ~iesc tranz. A face să se scrombăiască. /scroambe + suf. ~ăi

A SE SCROMBĂI pers. 3 se ~iește intranz. (despre încălțăminte) A-și pierde forma inițială (prin purtare îndelungată sau neglijentă); a se scâlcia. /scroambe + suf. ~ăi

scrombăì v. Mold. a bătători, a uza: ai scrombăit cioboatele pela jocuri CR. [Origină necunoscută].

scrombăĭésc v. tr. (d. scroambă). Mold. Iron. Prefac în scroambe, stric purtînd prea mult: a scrobăĭ cĭobotele.

scrombăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scrombăiesc, 3 sg. scrombăiește, imperf. 1 scrombăiam; conj. prez. 1 sg. să scrombăiesc, 3 să scrombăiască

scrombăi (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scrombăiesc, imperf. 3 sg. scrombăia; conj. prez. 3 să scrombăiască

scrombăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scrombăiesc, imperf. 3 sg. scrombăia; conj. prez. 3 sg. și pl. scrombăiască

SCROMBĂI vb. v. deforma, scâlcia, strâmba.

scrombăi vb. v. DEFORMA. SCÎLCIA. STRÎMBA.

scrombăi, scrombăiesc, vb. IV (reg.) 1. a strica, a scâlcia încălțămintea, a o uza. 2. (despre încălțămintea veche și uzată) a face un zgomot caracteristic în timpul mersului. 3. (refl.) a se scoroji. 4. (despre zăpadă) a prinde la suprafață o pojghiță de gheață.