scorumnic, ~ă [At: MANOLESCU, I. 273 / V: ~rom~ / Pl: ~ici, ~ice / E: nct] (Reg) 1 a (D. legume, fructe, cereale) Care se coace mai devreme decât se coc în mod obișnuit alte legume, fructe sau cereale Si: timpuriu. 2 sm Varietate de porumb cu știuletele gros și boabele mari, aurii, care se coace timpuriu. 3 a (D. oameni) Care îmbătrânește înainte de vreme. 4 a (D. oameni) Care se căsătorește de tânăr. 5 a (D. copii; îf scoromnic) Dezvoltat înainte de vreme Si: precoce (1).

SCORUMNIC, scorumnici, s. m. Soi de porumb cu știuletele gros și cu boabele mari aurii sau portocalii.

SCORUMNIC, scorumnici, s. m. Varietate de porumb cu știuletele gros și boabele mari, galbene-aurii sau portocalii.

scorumnic a. se zice de o specie de porumb ce se coace de timpuriu, cu druga subțire și cu bobul auriu. [Cf. scorumă = scorușă].

scorúmnic, -ă (d. *scorumbnic, *scorubnic, de unde scorumnic, d. scoroabă, porumbă). Se zice despre un fel de popușoĭ, de porumb (plantă). – -ómnic.

scoromnic, ~ă a vz scorumnic

scorómnic V. scorumnic.

scorumnic s. m., adj. m., pl. scorumnici; f. sg. scorumnică, pl. scorumnice

SCORUMNIC adj. v. timpuriu, văratic.

scorumnic adj. v. TIMPURIU. VĂRATIC.

scorumnic, adj. 1. (înv. și reg.; despre o specie de porumb) care se coace de timpuriu și are druga groasă și bobul auriu, mare. 2. (reg.; despre legume, fructe, cereale) care se coace mai devreme decât se coc în mod obișnuit alte legume, fructe, cereale. 3. (reg.; despre oameni) care îmbătrânește înainte de vreme. 4. (reg.) care se căsătorește de tânăr. 5. (reg.; despre copii; în forma: scoromnic) dezvoltat înainte de vreme, precoce.