SCOPT, SCOAPTĂ, scopți, scoapte, adj. (Regional) 1. Ținut la foc mic, fiert încet, fără grabă. Asemenea mămăliga, domnișorule, cată să fie bine fiartă și mult mestecată și scoaptă. SADOVEANU, Î. A. 84. ♦ (Despre pielea de tăbăcărie) Ținut prea mult la argăseală; scorojit, întărit. Mi-ai pus piele scoaptă, cîrpaciule, zise Mogorogea înfuriat. CREANGĂ, A. 106. 2. Răscopt. Cînd fînul este copt, răscopt sau scopt, adecă trecut, brazdei îi trebuie puțină vreme. PAMFILE, A. R. 156.