* scontéz v. tr. (fr. escompter, d. it. scontare. V. contez). Plătesc în ainte de scadență în schimbul scontuluĭ: un cămătar ca scontează lefile funcționarilor (se zice și funcționaru șĭ-a scontat leafa, ceĭa ce nu e bine zis). Fig. Cheltuĭesc din ainte: a sconta o moștenire. Mă bucur din ainte: a sconta viitoru. Consum prematur: a-țĭ sconta tinereța.