2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCONTARE, scontări, s. f. Acțiunea de a sconta.V. sconta.

SCONTARE, scontări, s. f. Acțiunea de a sconta.V. sconta.

scontare sf [At: LM / V: (înv) e~ / Pl: ~tări / E: sconta] 1-2 Cumpărare (sau vindere) înainte de scadență (cu scăderea unei dobânzi și a unui comision).

SCONTARE, scontări, s. f. Acțiunea de a sconta.

SCONTARE s.f. Acțiunea de a sconta și rezultatul ei. [< sconta].

SCONTA, scontez, vb. I. Tranz. 1. A cumpăra sau a vinde efecte de comerț înainte de scadență; a efectua un scont. 2. Fig. A conta pe ceva, a-și face planuri dinainte în legătură cu un anumit fapt așteptat, a se baza pe ceva. – Din it. scontare.

SCONTA, scontez, vb. I. Tranz. 1. A cumpăra sau a vinde efecte de comerț înainte de scadență; a efectua un scont. 2. Fig. A conta pe ceva, a-și face planuri dinainte în legătură cu un anumit fapt așteptat, a se baza pe ceva. – Din it. scontare.

sconta vt [At: GHICA, C. E. I, 93 / V: (înv) escompta, e~ / Pzi: ~tez / E: it scontare, fr escompter] 1-2 (C. i. efecte de comerț) A cumpăra (sau a vinde) înainte efecte de comerț înainte de scadență (cu scăderea unei dobânzi și a unui comision). 3 (C. i. sume de bani) A încasa (de la o instituție financiară) înainte de termen, de obicei cu plata unei dobânzi corespunzătoare. 4 (Rar; c. i. sume de bani) A cheltui înainte de a fi încasat. 5 (C. i. rezultatul, efectul unei acțiuni, al unui eveniment, al unui proces) A conta cu anticipare, având în vedere anumite considerente (socotite drept întemeiate ori sigure).

SCONTA, scontez, vb. I. Tranz. 1. A cumpăra sau a vinde polițe (sau alte efecte de comerț) înainte de termenul de plată (pe un preț mai scăzut decît cel menționat în poliță, așteptarea termenului și eventualul risc trecînd asupra cumpărătorului). Pentru buzunar cam puțin: una sută cincizeci lei scontați asupra salariului la un zaraf. GANE, N. III 184. Mumă-mea scontase al pensiei mandat. MACEDONSKI, O. I 45. 2. Fig. A conta pe ceva, a-și face planuri sau socoteli în legătură cu un anumit fapt, a întreprinde ceva pe baza unui eveniment viitor, socotit ca sigur.

SCONTA vb. I. tr. 1. A cumpăra sau a vinde polițe înainte de scadență; a efectua un scont. 2. (Fig.) A conta pe ceva, a-și face planuri dinainte. [< it. scontare].

SCONTA vb. tr. 1. a cumpăra, a vinde polițe înainte de scadență; a efectua un scont. 2. (fig.) a conta pe cineva, a-și face planuri dinainte. (< it. scontare)

A SCONTA ~ez tranz. 1) (polițe, cambii etc.) A cumpăra înainte de scadență; a achiziționa prin scont. 2) fig. A aștepta dinainte, bazându-se pe ceva considerat sigur. ~ o avansare. /<it. scontare

scontà v. a plăti înainte de scadență cu ajutorul scontului.

* scontéz v. tr. (fr. escompter, d. it. scontare. V. contez). Plătesc în ainte de scadență în schimbul scontuluĭ: un cămătar ca scontează lefile funcționarilor (se zice și funcționaru șĭ-a scontat leafa, ceĭa ce nu e bine zis). Fig. Cheltuĭesc din ainte: a sconta o moștenire. Mă bucur din ainte: a sconta viitoru. Consum prematur: a-țĭ sconta tinereța.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scontare s. f., g.-d. art. scontării; pl. scontări

scontare s. f., g.-d. art. scontării; pl. scontări

scontare s. f., g.-d. art. scontării; pl. scontări

sconta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. scontez, 3 scontea; conj. prez. 1 sg. să scontez, 3 să sconteze

sconta (a ~) vb., ind. prez. 3 scontea

sconta vb., ind. prez. 1 sg. scontez, 3 sg. și pl. scontea

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SCONTÁRE s. f. 1. (FIN.) Cumpărare, de către o bancă comercială, a unor titluri de creanță pe termen scurt. 2. A conta pe cineva; a se baza pe ceva.

Intrare: scontare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scontare
  • scontarea
plural
  • scontări
  • scontările
genitiv-dativ singular
  • scontări
  • scontării
plural
  • scontări
  • scontărilor
vocativ singular
plural
Intrare: sconta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sconta
  • scontare
  • scontat
  • scontatu‑
  • scontând
  • scontându‑
singular plural
  • scontea
  • scontați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scontez
(să)
  • scontez
  • scontam
  • scontai
  • scontasem
a II-a (tu)
  • scontezi
(să)
  • scontezi
  • scontai
  • scontași
  • scontaseși
a III-a (el, ea)
  • scontea
(să)
  • sconteze
  • sconta
  • scontă
  • scontase
plural I (noi)
  • scontăm
(să)
  • scontăm
  • scontam
  • scontarăm
  • scontaserăm
  • scontasem
a II-a (voi)
  • scontați
(să)
  • scontați
  • scontați
  • scontarăți
  • scontaserăți
  • scontaseți
a III-a (ei, ele)
  • scontea
(să)
  • sconteze
  • scontau
  • sconta
  • scontaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scontare, scontărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a sconta. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • vezi sconta DEX '09 DEX '98 DN

sconta, scontezverb

  • 1. A cumpăra sau a vinde efecte de comerț înainte de scadență; a efectua un scont. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Pentru buzunar cam puțin: una sută cincizeci lei scontați asupra salariului la un zaraf. GANE, N. III 184. DLRLC
    • format_quote Mumă-mea scontase al pensiei mandat. MACEDONSKI, O. I 45. DLRLC
  • 2. figurat A conta pe ceva, a-și face planuri dinainte în legătură cu un anumit fapt așteptat, a se baza pe ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: conta
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.