scof, scofuri, s.n. – (reg.) 1. Bârna care leagă stâlpii casei la partea superioară. 2. Acoperiș (Memoria, 2001). 3. Stavilă, zăgaz (la moară) (ALRRM, 1969; Berbești). – Variantă, cu s- protetic, a lui cof „albie, adâncitură” (< lat. *cofus) (Loșonți, 2001), cf. scafă (MDA).