SCOBITOR, scobitori, s. m. (Învechit, de obicei determinat prin «de piatră», «în lemn» etc.) Sculptor. La biserica augustinilor este mormîntul arhiducesii Cristinii, soția lui Albert stăpînitorul Saxonii, făcut de vrednicul de laudă și pomenire scobitorul de piatră Canova. GOLESCU, Î. 49.