scoabă² sf [At: ODOBESCU, S. I, 131 / V: (reg) scob sm / Pl: ~be / E: scobi¹] 1 (Reg) Crestătură făcută în piciorul de sus al prispei unei case țărănești. 2 (Reg; îf scob) Fiecare dintre scobiturile făcute în tocul ușii sau al ferestrei. 3 (Reg) Șanț mic făcut la locul de îmbucare a șindrilelor. 4 (Reg; îf scob) Șănțuleț făcut la capetele din interior ale doagelor unui butoi. 5 (Reg) Fiecare dintre crestăturile făcute într-o bară de lemn (care se folosește de obicei la încuietoarea de lemn pentru uși), în care se fixează cheia pentru a putea desface încuietoarea. 6 (Olt; Mun; la car) Parte scobită în formă de V, la unul dintre capetele proțapului, în care intră gruiul. 7 (Reg; spc) Grui. 8 (Reg) Partea de sus a teascului de stors struguri, în care intră vârtejul. 9 (Reg) Uluc sau scândură de moară, pe care curge făina de sub piatră în postavă. 10 (Îvr) Firidă (în zid). 11 (Pan) Loc (păduros) înfundat între dealuri sau între munți. 12 (Reg; pex) Fânaț într-o pădure, așezat pe o coastă.