sclerenchim sn [At: BOTANICA, 16 / Pl: ~uri / E: fr sclérenchyme] Țesut vegetal mecanic sau de susținere al plantei, alcătuit din celule moarte, lungi, cu pereți îngroșați, de obicei, lignificați, care conferă plantelor rezistență la îndoire, compresiune etc. Vz sclereidă.