SCLERENCHIM, sclerenchimuri, s. n. Țesut al unei plante alcătuit din celule moarte, cu membrane îngroșate. – Din fr. sclerenchyme.

sclerenchim sn [At: BOTANICA, 16 / Pl: ~uri / E: fr sclérenchyme] Țesut vegetal mecanic sau de susținere al plantei, alcătuit din celule moarte, lungi, cu pereți îngroșați, de obicei, lignificați, care conferă plantelor rezistență la îndoire, compresiune etc. Vz sclereidă.

SCLERENCHIM, sclerenchimuri, s. n. Țesut al unei plante alcătuit din celule moarte, cu membrane îngroșate. – Din fr. sclérenchyme.

SCLERENCHIM s.n. (Biol.) Țesut vegetal de susținere, alcătuit din celule cu membrane mai mult sau mai puțin lignificate. [< fr. sclérenchyme, cf. gr. skleros – tare, enkhyma – amestec].

SCLERENCHIM s. n. țesut vegetal de susținere, din celule cu membrane lignificate. (< fr. sclérenchyme)

sclerenchim s. n., pl. sclerenchimuri

sclerenchim s. n., pl. sclerenchimuri

sclerenchim s. n., pl. sclerenchimuri

SCLER-, v. SCLERO-. □ ~adenie (v. -adenie), s. f., adenopatie cu caracter scleros; ~ectazie (v. -ectazie), s. f., tumoare a corneei cu caracter scleros; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., rezecție chirurgicală a scleroticii; ~emie (v. -emie), s. f., sclerodermie generalizată; ~enchim (v. -enchim), s. n., țesut vegetal de susținere format din celule moarte, cu membrane îngroșate și lignificate; ~odont (v. -odont), adj., cu dinți rigizi; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., întărire patologică a țesutului conjunctiv al ochiului; ~onichie (v. -onichie), s. f., îngroșare congenitală a unghiilor.

SCLERENCHÍM (< fr. {i}; {s} sclero- + gr. enkyma „amestec”) s. n. Țesut cu rol mecanic sau de susținere a plantei, format din celule moarte, sau celulozice. S. fibros este format din celule foarte alungite și subțiri, cu lumen îngust, fiind inclus în țesutul lemnos sau în jurul acestuia sau în fasciculele conducătoare. La unele plante (in, cânepă, iută, ramia etc.) constituie fibre textile. S. scleros este format din sclereide.