SCLEREÍDĂ (< germ. {i}; {s} sclero- + gr. eidos „aspect”) s. f. (BOT.) Celulă moartă poliedrică, cu membrană îngroșată, lignificată. S. se găsesc în scoarță, parenchim, măduvă sau grupate sub formă de nodule pietroase (în pere, gutui), ori constituie țesutul dor al cojilor (de nucă, de alune) sau al sâmburilor (la piersici, la prune etc.).