sclereidă sf [At: M. D. ENC. / Pl: ~de / E: fr scleréide] (Bot) Celulă poliedrică moartă, cu membrana îngroșată, lignificată Vz sclerenchim.

SCLEREIDĂ s. f. celulă moartă, cu membrana îngroșată și lignificată, formând țesutul dur al cojilor de nucă, al sâmburilor de piersici etc.; scleroblast. (< fr. scléréïde)

SCLEREIDE s.f.pl. (Biol.) Celule moarte, îngroșate și lignificate care formează țesutul dur al cojilor de nucă, al sîmburilor de piersici etc. [Pron. -re-i-, sg. sclereidă. / < germ. Sklereide, cf. gr. skleros – tare, eidos – aspect].

sclereidă s. f., g.-d. art. sclereidei; pl. sclereide

sclereidă s. f., g.-d. art. sclereidei; pl. sclereide

sclereidă s. f., pl. sclereide

SCLEREÍDĂ (< germ. {i}; {s} sclero- + gr. eidos „aspect”) s. f. (BOT.) Celulă moartă poliedrică, cu membrană îngroșată, lignificată. S. se găsesc în scoarță, parenchim, măduvă sau grupate sub formă de nodule pietroase (în pere, gutui), ori constituie țesutul dor al cojilor (de nucă, de alune) sau al sâmburilor (la piersici, la prune etc.).