schismatic, ~ă a [At: GCR I, 329/26 / V: (înv) schim~, ~izm~, shis~, șis~ / Pl: ~ici, ~e / E: ngr σχισματικός, lat schismaticus, fr schismatique] 1 Care s-a separat formal de comunitatea religioasă creștină căreia îi aparține. 2 Care nu mai recunoaște autoritatea unei biserici creștine. 3 (Pgn) Separat de un grup de persoane până atunci unite, din cauza deosebirilor de păreri, a neînțelegerilor pe chestiuni de principiu etc.