schíje (-e), s. f. – 1. Fontă, tuci. – 2. Bucată de bombă sau de grenadă. – Var. spije. Pol. spiža „aliaj, topire” (Tiktin; Candrea). Ultimul sens, ca și fonetismul, a putut fi influențat de ngr. σχίζα „așchie, țandără”, fără îndoială legat de tosc. schezza, it. scheggia.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHÍJĂ, (1) schije, s. f. 1. Sfărâmătură de proiectil sau de bombă (ruptă prin efectul exploziei). 2. (Rar) Fontă, tuci. – Din pol. spiz.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHÍJĂ ~e f. 1) Parte mică dintr-o bombă sau dintr-un proiectil, rezultată prin explozia acestora. 2) pop. Aliaj de fier, carbon și alte elemente (siliciu, fosfor, sulf etc.), produs, mai ales, în furnale; fontă; tuci. [G.-D. schijei] /<pol. spiza
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHÍJĂ s. v. fontă, tuci.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

schíjă s. f., g.-d. art. schíjei; (sfărâmături de proiectil) pl. schíje
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink