schematism sn [At: FM (1824), 2/9 / V: (rar) ~izm, (înv) she~, șe~ / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: lat schematismus, ger Schematismus, fr schématisme] 1 (Trs; înv) Condică în care se înregistrau în mod sintetic diferite date, nume, acte, situații cu caracter religios, administrativ, comercial etc. 2 (Asr) Schemă (1). 3 (Asr) Însușire, caracter, aspect sintetic, cuprins în anumite formule, reguli, legi. 4 (Dep) Formă prea generală, simplistă, lipsită de adâncime în care sunt prezentate lucrurile, fenomenele, realitatea etc. Vz dogmatism, simplism. 5 (Dep) Caracterul a ceea ce este (prezentat) prea sumar, prea general Vz dogmatism, simplism. 6 (Dep) Tendință sau mod de a concepe ori de a înfățișa lucrurile, fenomenele, realitatea etc. într-o formă simplistă, superficială, șablonardă, dogmatică Vz dogmatism, simplism. 7 (Dep) Respectare rigidă a unor formule, șabloane etc.