SCHELĂ s.f. 1. (Mold., ȚR) Port mic. A: Le-au dat zălog Crîmul și această parte de loc, unghiul Mării Negre cu schelele lor. M. COSTIN. B: Trecînd Dunărea . . . i-au oprit la lăzăret la schela nemțească, de ceea parte la Islaz. R. POPESCU. 2. (Mold.) Tîrg, piață pentru mărfuri. Fiind un hamal de dimineață la schele și așteptînd ca să-l tocmască cineva la lucru. H 1779¹, 46^v. Variante: schele (H 1779¹, 46^v). Etimologie: scr. skela, bg. skelja. Cf. liman, pristaniște; zbor.