SCHELÉT (< fr.) s. n. 1. (ANAT.) În sens restrâns, sistem osos; totalitatea oaselor unui corp animal sau uman pe care se fixează musculatura. În sens larg, structură care asigură suportul mecanic al corpului la animale și le protejează organele interne. Termenul se referă la atât la endoschelet (sistemul osos) cât și la exoschelet (înveliș rigid al corpului la unele nevertebrate, ec. la moluște sau artropode). 2. Parte de rezistență a unei construcții sau a unui sistem tehnic formată din grinzi și stâlpi, longeroane și nervuri etc., legate între ele rigid sau elastic și formând un sistem spațial. 3. Fig. Plan sumar al unei opere literare, științifice etc.; schemă (1). 4. (PEDOL.) Ansamblul fragmentelor de rocă cu diametrul mai mare de 2 mm prezentate în profilul de sol. Foarte abundent în unele soluri din regiuni de munte sau formate pe aluviuni grosiere, imprimându-le caracterul de sol schelet.