schelet sn [At: TEODORI, A. 62/5 / V: (înv) sce~, ~on, ~tr, ~tru, schie~, (reg) schilete / Pl: ~e, (rar) ~uri, ~eți sm / E: fr squelette, ger Skelett, it scheletro] 1 Totalitatea oaselor care susțin corpul animalelor vertebrate Si: osatură, sistem osos. 2 (Spc) Sistemul osos descărnat. 3 (D. ființe sau părți ale corpului lor; îla) De ~ Foarte slab Si: scheletic (2). 4 (Prin exagerare) Epitet dat unei ființe extrem de slabe, căreia i se văd oasele prin piele. 5 Totalitatea elementelor care constituie structura de rezistență a unei construcții, a unui sistem tehnic etc. Si: schelărie (2). 6 Ceea ce a mai rămas, în urma degradării, dintr-o construcție, dintr-un sistem tehnic etc. Si: osatură. 7 Ansamblul elementelor mai dure ale solului, care rezistă eroziunilor. 8 (Fig) Plan sumar redus la câteva idei generale, principale, care permite o vedere de ansamblu asupra unei lucrări științifice, literare, artistice, a unui proces, a unui fenomen etc. Si: schemă (2). 9 Caracter tipografic (lung și subțire) format din conturul literelor. 10 Totalitatea sunetelor (sau fonemelor) din care este format un cuvânt.