SCATULCĂ s. f. (Mold.) Lădiță, cutie, cufăraș. O scatulcă ce avea cu odoarele sale. N. COSTIN. Mitropolitul acela, luînd acea scatidcă cu odoarele lui lordachi vornicul, o duse la Nicolai-Vodă. N. COSTIN. apud CADE: cf. NCCD (gl.). Variante: șcatulcă (NCCD, gl.). Etimologie: rus., ucr. škatulka. Cf. c h i a b u t, s a n d u c.