17 definiții pentru scatulcă
din care- explicative (15)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
scatulcă1 sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 93/8 / V: (înv) ~urcă, ~tol~, scăt~, șc~, ~lșcă / Pl: ~lce, ~lci / E: rs шкатулка] (Îrg) Lădiță (compartimentată) în care se pun sticle, mâncare, diverse obiecte mărunte, mai ales pentru călătorie, sau în care se păstrează lucruri de preț.
SCATULCĂ, scatulce, s. f. (Învechit) Cutie, cufăraș în care se păstrează lucruri de preț; lădiță în care se pun merinde pentru drum. (Atestat în forma scatoalcă) Umplu și cîteva clondire cu vin și rachiu și le puse la scatoalcă... iar după aceea se sui în caretă și plecă. FILIMON, C. 224. – Variantă: scatoalcă s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCATULCĂ, scatulce, s. f. (Înv.) Cutie în care se păstrează lucruri de preț; lădiță în care se pun merinde pentru drum. [Var.: scatoalcă s. f.] – Rus škatulka.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
SCATULCĂ s. f. (Mold.) Lădiță, cutie, cufăraș. O scatulcă ce avea cu odoarele sale. N. COSTIN. Mitropolitul acela, luînd acea scatidcă cu odoarele lui lordachi vornicul, o duse la Nicolai-Vodă. N. COSTIN. apud CADE: cf. NCCD (gl.). Variante: șcatulcă (NCCD, gl.). Etimologie: rus., ucr. škatulka. Cf. c h i a b u t, s a n d u c.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
scatúlcă și -ólcă (vechĭ) f., pl. ĭ și -oálcă pl. olcĭ și oalce (rus. škatulka, d. škatulĭ, pol. szkatula, sîrb. škatula, ung. iskatula, katulya, it. scatola, mlat. scatula, de unde și germ. schachtel). Raclă, lădiță saŭ cutie de ținut proviziunĭ saŭ documente. Fig. Iron. A mînca o scatoalcă, a mînca o trînteală, o calvatură, o bătaĭe. – Forma -ulcă la N. Cost. Let. 2, 83, Iorga Negoț. 146 și rTP 2, 29.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
scatulșcă sf vz scatulcă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scaturcă sf vz scatulcă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scătulcă sf vz scatulcă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șatulcă sf vz scatulcă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șcatulcă sf vz scatulcă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șcătulcă sf vz scatulcă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șetulcă sf vz scatulcă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SCATOALCĂ1 s. f. v. scatulcă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘCATULCĂ s.f. v. scatulcă.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
scatolcă f. 1. lădiță de pus clondire: umplu câteva clondire cu vin și rachiu și le puse la scatolcă FIL.; 2. fam. băborniță; 3. fam. calcavură: i-a tras câteva scatoalce. [Rus. ȘKATULKA (din nemț. Schatulle)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
scatolcă (-ci), s. f. – 1. Ladă, cufăraș. – 2. Palmă puternică. – Var. scatoalcă, Mold. scatulcă. It. scatola, prin rus. skatulka (Cihac, II, 330; Sanzewitsch 209). Semantismul celui de al doilea sens nu este clar. Este dubletul lui șcatulă, s. f. (Trans., ladă), rar, din mag. skatulya (Gáldi, Dict., 157).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
scatulcă, scatulce și scatulci, s.f. (înv. și reg.) lădiță, cutie, cufăraș în care se pun sticle, mâncare, obiecte mărunte etc. pentru călătorie.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F4) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F46) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F4) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
scatulcă, scatulcesubstantiv feminin
- 1. Cutie, cufăraș în care se păstrează lucruri de preț; lădiță în care se pun merinde pentru drum. DLRLC
- Umplu și cîteva clondire cu vin și rachiu și le puse la scatoalcă... iar după aceea se sui în caretă și plecă. FILIMON, C. 224. DLRLC
-
etimologie:
- škatulka DLRM