scandare sf [At: DDRF / Pl: ~dări / E: scanda] 1 Marcare a măsurii unor versuri (grecești sau latine, prin descompunerea lor în unități metrice sau silabice, în cursul recitării) Si: (înv) scanzie (1). 2 Recitare ce scoate în evidență alternanțele silabice Si: (înv) scanzie (2). 3 Vorbire sau recitare ritmică, ce scoate în evidență (prin accentuare) fiecare cuvânt, fiecare silabă sau fiecare inițială a unei prescurtări Si: (înv) scanzie (3). 4 Citire, executare a unei fraze muzicale punând accent pe timpii tari. 5 Tulburare funcțională a vorbirii care constă în disocierea cuvintelor în silabe.

SCANDARE, scandări, s. f. 1. Acțiunea de a scanda. 2. Tulburare funcțională a vorbirii, constînd din disocierea cuvintelor în silabe.

SCANDARE s.f. 1. Acțiunea de a scanda. 2. Tulburare funcțională a vorbirii, care constă în disocierea cuvintelor în silabe. [< scanda].

SCANDARE s. f. 1. acțiunea de a scanda. 2. tulburare funcțională a vorbirii, care constă în disocierea cuvintelor în silabe. (< scanda)

SCANDARE ~ări f. 1) v. A SCANDA. 2) Anomalie a vorbirii, constând în despărțirea involuntară a cuvintelor în silabe. /v. a scanda

scanda vt [At: PROT. – POP. / Pzi: ~dez / E: fr scander] 1 (C. i. versuri, de obicei latinești sau grecești) A marca măsura, descompunând în unități metrice sau silabice, în cursul recitării. 2 (C. i. versuri, de obicei latinești sau grecești) A recita, scoțând în evidență alternanțele silabice. 3 (Pgn) A vorbi sau a recita în mod ritmic, accentuând fiecare silabă sau fiecare inițială a unei prescurtări. 4 (C. i. fraze muzicale) A citi, a executa punând accentul pe timpii tari.

SCANDA, scandez, vb. I. Tranz. A recita un vers grec sau latin, descompunîndu-l în diferitele sale unități metrice sau silabice. ♦ A citi o frază muzicală accentuînd timpii tari. ♦ A accentua fiecare cuvînt, fiecare silabă sau fiecare inițială a unei prescurtări (într-o recitare, cînd se strigă lozinci etc.). Mii de flori au zburat în văzduh, cuvintele pace și prietenie au fost scandate minute întregi în toate limbile. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2735.

SCANDA vb. I. tr. A marca măsura versurilor grecești sau latinești, descompunîndu-le în unitățile lor metrice sau silabice; a recita respectînd valoarea silabelor. ♦ A vorbi sau a recita accentuînd fiecare cuvînt, fiecare silabă etc. ♦ (Muz.) A citi o frază muzicală, punînd accentul pe timpii tari. [< fr. scander, cf. lat. scandere – a urca].

SCANDA vb. tr. 1. a recita versuri (grecești sau latinești), descompunându-le în unitățile lor metrice sau silabice. ◊ a vorbi, a recita accentuând fiecare cuvânt, fiecare silabă. 2. a citi o frază muzicală, punând accentul pe timpii tari. (< fr. scander, lat. scandare)

SCANDA, scandez, vb. I. Tr. 1. A recita versuri grecești sau latinești, marcând unitățile metrice sau silabice; (p. ext.) a vorbi sau a recita accentuând fiecare cuvânt, fiecare silabă. 2. A citi o frază muzicală, accentuând timpii tari.

A SCANDA ~ez tranz. 1) (în special versuri latinești sau grecești) A recita cu voce tare, evidențiind structura metrică. 2) (îndemnuri, sloganuri etc.) A striga într-un ritm susținut, evidențiind fiecare cuvânt sau silabă (în timpul unor manifestații, competiții etc.). /<fr. scander, lat. scandare

scandà v. 1. a împărți un vers greco-latin în picioare; 2. a însemna cantitatea sau măsura versurilor.

* scandéz v.tr. (fr. scander, a scanda, d. lat. scándere, a te sui). Pronunț lămurit versurile accentuînd puternic și descompunîndu-le în picioare.

scandare s. f., g.-d. art. scandării; pl. scandări

scandare s. f., g.-d. art. scandării; pl. scandări

scandare s. f., g.-d. art. scandării; pl. scandări

scanda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. scandez, 3 scandează; conj. prez. 1 sg. să scandez, 3 să scandeze

scanda (a ~) vb., ind. prez. 3 scandează

scanda vb., ind. prez. 1 sg. scandez, 3 sg. și pl. scandează

scandez.

SCANDARE s. (înv.) scanzie. (~ unor versuri latine.)

SCANDARE s. (înv.) scanzie. (~ unor versuri latine.)