scandare sf [At: DDRF / Pl: ~dări / E: scanda] 1 Marcare a măsurii unor versuri (grecești sau latine, prin descompunerea lor în unități metrice sau silabice, în cursul recitării) Si: (înv) scanzie (1). 2 Recitare ce scoate în evidență alternanțele silabice Si: (înv) scanzie (2). 3 Vorbire sau recitare ritmică, ce scoate în evidență (prin accentuare) fiecare cuvânt, fiecare silabă sau fiecare inițială a unei prescurtări Si: (înv) scanzie (3). 4 Citire, executare a unei fraze muzicale punând accent pe timpii tari. 5 Tulburare funcțională a vorbirii care constă în disocierea cuvintelor în silabe.

SCANDARE, scandări, s. f. 1. Acțiunea de a scanda. 2. Tulburare funcțională a vorbirii, constînd din disocierea cuvintelor în silabe.

SCANDARE s.f. 1. Acțiunea de a scanda. 2. Tulburare funcțională a vorbirii, care constă în disocierea cuvintelor în silabe. [< scanda].

SCANDARE s. f. 1. acțiunea de a scanda. 2. tulburare funcțională a vorbirii, care constă în disocierea cuvintelor în silabe. (< scanda)

SCANDARE ~ări f. 1) v. A SCANDA. 2) Anomalie a vorbirii, constând în despărțirea involuntară a cuvintelor în silabe. /v. a scanda

scandare s. f., g.-d. art. scandării; pl. scandări

scandare s. f., g.-d. art. scandării; pl. scandări

scandare s. f., g.-d. art. scandării; pl. scandări

SCANDARE s. (înv.) scanzie. (~ unor versuri latine.)

SCANDARE s. (înv.) scanzie. (~ unor versuri latine.)