CIMBRU s. m. Plantă erbacee cu flori liliachii sau albe punctate cu roșu, cu frunze înguste și ascuțite, aromate, folosite drept condiment (Satureja hortensis). – Cf. gr. thymbra.

CIMBRU s. m. Plantă erbacee cu miros aromatic, cu frunze înguste și ascuțite, cu flori liliachii sau albe punctate cu roșu, folosită drept condiment (Satureja hortensis). – Comp. gr. thimbros.

CIMBRU ~i m. Plantă erbacee aromatică (uneori cultivată) cu tulpina erectă, foarte ramificată, cu frunze înguste și cu flori liliachii sau roz, punctate în roșu, folosită drept condiment. /cf. gr. thymbra

cimbru s. m., art. cimbrul

CIMBRU s.m. 1. Plantă erbacee cultivată în grădină, cu flori liliachii sau albe punctate cu roșu, ale cărei rămurele și frunze ascuțite se folosesc drept condiment; pop. cimbru-de-grădină, cimbru mirositor (Satureja hortensis). 2. Plantă cultivată în țările mediteraneene, înrudită cu maghiranul, cunoscută la noi doar ca plantă de cultură, cu aspect de tufă înaltă cu frunze mai late și flori mici, divers colorate, ale cărei părți aeriene sunt utilizate în scopuri medicinale sau drept condiment; există varietăți cu frunze piperate, altele cu miros de lămâie sau de chimion; pop. lămâioară, cimbru adevărat, timian (Thymus vulgaris) 3. Cimbrul-de-câmp sau cimbrișorul (Thymus serpyllum) este o plantă erbacee spontană, târâtoare, folosită ca plantă medicinală.

SATUREJA L., CIMBRU, fam. Labiatae. Gen originar din regiunile, mediteraneene, cîteva tropicale, cca 128 specii, erbacee rar subfrutesecute, anuale, bienale sau vivace, deseori aromatice, cu tulpina de obicei 4- unghiulară. foarte ramificată. Frunze caulinare lipsite de stipele. liniar-lanceolat-alungite, eliptice sau ovate. Flori hermafrodite, neregulate (caliciul tubulos campanulat persistent, cu 10-13 nervuri, de obicei 5-dințat sau bilabiat, corolă bilabiată, labiul superior plat, nedentat sau franjurat, cel inferior trilobat, cu lobul din mijloc mai mare, rotunjit, tub floral mai lung decît caliciul, 4 stamine, cele din față mai lungi decît cele din spate, sub; labiul superior al corolei îndoite, antere cu aperturi diferite, ovar superior format din 2 carpele divizate fiecare în 2 loji false) așezate în verticile, în axa frunzei. Fruct format din 4 nucule.

Satureja alpina (L.) Scheele [syn. Calamintha alpina (L.) Lam.]. Specie care înflorește vara-toamna. Flori violete, far roz, grupate pînă la 6 in axa frunzei și terminale, caliciul, foarte pubescent, cilindric, curbat. Frunze opuse, ovate, crenate. Tulpină pînă la 20 cm înălțime, lemnificată. la bază, pubescentă, erectă sau pe. sol.

Satureja croatica (Schott) Briq. (syn. Micrometia croatica Schott). Specie care înflorește vara. Flori roz (labiul superior al corolei scurt, la mijloc ușor- crestat, cel interior trilobat, lobul din mijloc mai mare, caliciul pubescent cu 15 nervuri, sepale pubescente), pînă la 4, în axa frunzei. Frunze mici, ovate, nedentate, pubescente, opuse. Plantă pînă la 20 cm înălțime, rizom tîrîtor, tulpină erectă, subțire, maro.

Satureja montana L. [syn. Micromeria montana (L.) Rchb.]. Specie care înflorește vara. Flori mici, albe, roz sau violete (labiul superior al corolei rotunjit, plat, cel inferior trilobat, lobii laterali rotunjiți în formă de cupă, lobul central plat, lat, caliciul urceolat, pubescent sau glabru) în axa frunzei și terminale. Frunze sesile, persistente, liniare, edentate, cu marginea rulată. Plantă pînă la 50 era înălțime, tulpină maro-deschis, lemnificațâ la bază.

CIMBRU s. (BOT.; Satureja hortensis) (reg.) ciumurică, lămâioară, lămâită, piperniță-de-grădină.

CIMBRU s. v. cimbrișor.