SATURAȚIE. Subst. Saturație, saturare; săturare (rar), saț (pop.), sațietate; suprasaturație; suprasaturare. Îmbuibare, ghiftuire (fam. și peior.), îndopare (fam.) îndopat (fam.). Îndestulare, belșug, abundență, bogăție, opulență (livr.). berechet (reg.). Prisos, prisosire, prisosință, prisoseală (pop.), plus, surplus, excedent; superfluitate (rar), redundanță. Supra- (supraabundență; supraaglomerare; supraalimentare; supraîncărcare; suprapopulare etc.). Adj. Saturat, saturant (impr.), săturat, sătul, sațiat (rar); suprasaturat, îmbuibat, ghiftuit (fam. și peior.), îndopat (fam.). Îndestulător, îndestul (înv.), îmbelșugat, abundent, bogat, opulent (livr.). De prisos, prisositor (înv.), excedentar; excesiv, peste măsură, în plus; superfluu, redundant. Supra- (supraabundent; supraaglomerat; supraîncălzit; suprapopulat etc.). Vb. A fi sătul, a fi sătul peste măsură, a se suprasatura, a fi sătul țifoaie, a omorî păduchele (puricele) pe burtă; a se sătura, a se îmbuiba, a se ghiftui (fam. și peior.), a se îndopa (fam.). A fi din belșug, a abunda; a prisosi, a fi de prisos, a exceda (livr.). A satura, a sătura, a suprasatura; a îndestula, a(-i) ține cuiva (de) saț, a îmbuiba, a ghiftui (fam. și peior.), a îndopa (fam.). Supra- (a supraalimenta; a supraîncălzii a supraîncărca etc.). Adv. Din abundență, din belșug, din plin, peste măsură, cu vîrf și îndesat, pînă în gît; cu prisos, cu prisosință, în plus. V. acumulare, bogăție, exagerare, voracitate.