SATURAȚIE s. f. Stare a unui compus chimic, care nu mai conține valențe libere și deci nu mai poate adiționa alte elemente în molecula lui. ♦ Starea unei soluții în care nu se mai poate dizolva o nouă cantitate din substanța dizolvată. ◊ Loc. adv. Pînă la saturație = a) (Chim.) pînă la completarea tuturor valențelor libere; b) fig. atît cît poate suporta cineva. ♦ Stare a unui mediu gazos în care nu se mai poate evapora o nouă cantitate dintr-un anumit lichid. ♦ Fig. Dezgust, plictiseală, lehamite.