SASTISIT, -Ă, sastisiți, -te, adj. (Grecism învechit) 1. Zăpăcit, fîstîcit; tulburat. Salutînd în toate părțile sastisiți, neștiind ce să facă cu mîinile. VLAHUȚĂ, O. A. III 167. Nu acum, că-s prea sastisită... Altă dată... ALECSANDRI, T. 811. ♦ Spăsit. [Adela] complectează textul, luîndu-și o figură sastisită și făcîndu-și o cruce mare, cu o grăbită aplecare a bustului înainte. IBRĂILEANU, A. 64. 2. Plictisit. Erau doi dobrogeni sastisiți, care se uitau pe păreți. SADOVEANU, O. L. 238. Ia mai lăsați, nene, ciubucele astea, ne întrerupea sastisit Pirgu. M. I. CARAGIALE, C. 56.