saric sn [At: IORGA, S. D. VII, 196 / V: (înv) ~răc, ~râc, sărechi, sărâc / Pl: ~ice, ~uri / E: tc sarik] 1 Văl făcut dintr-o țesătură fină (adesea împodobit cu pietre prețioase) care se înfășura în jurul fesului, alcătuind împreună turbanul turcesc Si: (înv) sariclâc. 2 (Înv; pgn) Turban. 3 (Îrg) Turban de damă.