sarailie sf [At: I. CR. II, 134 / V: (rar) ~igli, (înv) ser~, (reg) ~alie / E: tc sarayle „prăjitură de palat”] 1 Prăjitură făcută din foi subțiri (de plăcintă) rulate, cu umplutură de nuci, de alune sau de migdale, îmbibată cu sirop de zahăr sau de miere. 2 (Mol; îf saralie) Plăcintă cu poale-n brâu, coaptă în tigaie.