SALVATOR, -OARE, salvatori, -oare, adj. Care salvează sau poate salva. Stinsese becul de pe noptieră de cîteva ori și tot de atîtea ori îl reaprinsese, ba să refacă un calcul salvator, ba să controleze un preț. REBREANU, R. I 45. Se opri din citit. Îi veni deodată în minte o idee salvatoare. BART, E. 23. ◊ (Substantivat) Nu se putea prevedea cine va fi salvatorul din suferințile seculare. SADOVEANU, E. 240. Adu-ți aminte că patria d-tale nu va fi ingrată către salvatorii ei. GHICA, A. 158.