salmiac sns [At: ASACHI, L. 861/26 / P: ~mi-ac / E: fr salmiac, ger Salmiak] Clorură de amoniu naturală, cristalizată, incoloră, galbenă sau roșie, cu gust sărat înțepător, folosită la curățirea metalelor, în operația de lipire, în industria textilă, în industria chimică și în medicină Si: (pop) țipirig.