28 de definiții pentru sileaf
din care- explicative (22)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SILEAF, sileafuri, s. n. (Înv.) Brâu lat în care se purtau înfipte diferite arme. [Var.: sileah, seleaf s. n.] – Din tc. silâh „armă”.
sileaf sn [At: (cca 1816) IORGA, S. D. VII, 16 / V: (îvp) sel~, (pop) ~ap, ~ep, selef, (înv) ~ah, ~ef, ~eh, salafiu (A și: salafiu), seleah, seleap, (reg) ~liaf / Pl: ~uri / E: tc silâh „armă”, bg силях] 1 Brâu lat în care se purtau înfipte diferite arme. 2 (Reg) Armă nedefinită mai îndeaproape. 3 (Înv; îf salafiu) Cingătoare folosită ca talisman. 4 (Pex) Talisman.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILEAF, sileafuri, s. n. (Turcism înv.) Brâu lat în care se purtau înfipte diferite arme. [Var.: sileah, seleaf s. n.] – Din tc. silâh „armă”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILEAF, sileafuri, s. n. (Turcism învechit) Brîu lat în care se purtau înfipte diferite arme. Doisprezece arnăuți călări înainte și tot atîția în urmă... iar Manoli sus pe capră, cu mîna dreaptă pe prăselele hangerului din sileaf. CARAGIALE, O. III 52. Își trîntea la brîu un sileaf cu un iatagan și două pistoale. GHICA, S. 98. Ș-un brîu verde pentru șale, Ș-un sileaf cu opt pistoale. MAT. FOLK. 386. – Variante: seleaf (TEODORESCU, P. P. 565, ALECSANDRI, P. P. 43), sileah (GHICA, la CADE) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sileáf, -eáh, -eáp, V. seleaf.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SELEAF s. n. v. sileaf.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SELEAF s. n. v. sileaf.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SELEAF s. n. v. sileaf.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILEAH s. n. v. sileaf.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SILEAH s. n. v. sileaf.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILEAH s. n. v. sileaf.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
salafiu sn vz sileaf
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
seleaf sn vz sileaf
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
seleah sn vz sileaf
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
seleap sn vz sileaf
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
selef2 sn vz sileaf
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sileah sn vz sileaf
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sileap sn vz sileaf
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
silef sn vz sileaf
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sileh sn vz sileaf
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
silep sn vz sileaf
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
siliaf sn vz sileaf
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
salafiu n. talisman (într’un basm muntean). [V. seleaf].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
seleaf n. brâu de arme: mâna ’n seleaf că punea, paloș mare că scotea POP. [Și sileaf = turc. SILAH, armă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sileah n. V. seleaf: încins cu un sileah roșu cusut cu fir GHICA.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
seleáf (ea dift.) n., pl. urĭ (turc. ar. silah, arme, de unde și alb. sileah, bg. seleah, sileah, sileaf, sîrb. silah. V. silictar). Vechĭ. Cingătoare lată în care se purtau armele (pumnale, pistoale). – Și sileaf, sileah, sileap.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sileaf (înv.) (desp. -leaf) s. n., pl. sileafuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sileaf (înv.) (-leaf) s. n., pl. sileafuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sileaf s. n. (sil. -leaf), pl. sileafuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sileaf (-furi), s. n. – Brîu, centiron pe care se înfigeau arme. – Var. seleaf, sileg, sileah. Mr. șileahe, megl. sileafi. Tc. (arab.) silah (Șeineanu, II, 321), cf. ngr. σιλάχι, alb., bg. siljah. – Der. silihtar, s. m. (dregător turc, purtătorul spadei sultanului), din tc. silihdar (Șeineanu, III, 109), cf. ngr. σιλιϰτάρης.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
salafiu, salafiui, s.n. (înv. și reg.) talisman.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
seleaf, seleafuri, s.n. (înv.) 1. brâu lat în care se purtau înfipte diferite arme. 2. (reg.) nume de armă veche. 3. (în forma: salaziu) cingătoare folosită ca talisman; talisman.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: si-leaf
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sileaf, sileafurisubstantiv neutru
- 1. Brâu lat în care se purtau înfipte diferite arme. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Doisprezece arnăuți călări înainte și tot atîția în urmă... iar Manoli sus pe capră, cu mîna dreaptă pe prăselele hangerului din sileaf. CARAGIALE, O. III 52. DLRLC
- Își trîntea la brîu un sileaf cu un iatagan și două pistoale. GHICA, S. 98. DLRLC
- Ș-un brîu verde pentru șale, Ș-un sileaf cu opt pistoale. MAT. FOLK. 386. DLRLC
-
etimologie:
- silâh „armă” DEX '98 DEX '09