saivan sn [At: N. COSTIN, ap. ȘIO II1, 308 / P: sa-i~ / V: (îvp) săi~, (înv) saievant, ~nt, sei~ / Pl: ~e, ~uri / E: tc sayvan, sayvant] 1 Cort deschis, mobil, asemănător cu un baldachin, destinat împăratului, domnitorului sau înalților demnitari (turci sau români). 2 Adăpost pentru ovine și, mai rar, pentru vite, integral închis sau numai cu trei pereți, construit din materiale ușoare și acoperit cu nuiele, paie, stuf etc. Si: (reg) colnită¹ Vz grajd, perdea, saia², șopron. 3 (Dob) Șură¹. 4 (Mol; Dob) Magazie cu pereți de scânduri sau de trestie pentru adăpostit tutunul pe vreme umedă.