saigiu sm [At: DOC. EC. 67 / P: sa-i~ / V: saeagiu, saegi, saegiu, ~gen, ~ggiu, ~ingiu / Pl: ~ii / E: tc sayici] 1 Slujbaș însărcinat de Poartă cu strângerea beilicului și a oieritului din țările române. 2 Slujbaș al stăpânirii care număra oile în vederea perceperii beilicului. 3 (Înv; spc; îf saegiu) Furnizor de vite din țările române pentru măcelăria împărătească din Constantinopol. 4 (Înv) Persoană care îndeplinea diverse funcții la grajd(urile domnești) Vz comis, grăjdar. 5 (Dob; lpl) Fiecare dintre flăcăii care, în noaptea din ajunul zilei sfântului Dumitru, merg din casă în casă (unul îmbrăcat în cadână), jucând și cântând. 6 (Pex) Datină îndeplinită de saigii (5).