SAGRIU s. m. (Mold.) Specie de măgar alb, cu pielea granulată. Peste tot trupul păr sau alt féli de piiale nu are, ce în chipul sagriului soldei rnănunței și în vîrv ascuțiței are. CI, 171. Grăuntele cele mănunțele carile în chipul sagriului peste piiale îi sînt. CI, 172. Etimologie: tc. sağri.