sagriu smn [At: CANTEMIR, IST. 208 / Pl: ~ii, ~ri / E: tc sagri] 1 Specie de măgar alb, care trăiește în nordul Africii. 2 Piele granulată obținută prin prelucrarea pieii de sagriu (1). 3 (Pgn) Piele granulată.

sagríŭ n., pl. urĭ (turc. sagry, de unde și sîrb. sagrija, ven. sagrin, it. zigrino, fr. chagrin). Cant. Un fel de pele granulată făcută din pele de măgar, catîr capră saŭ berbec.

sagriu s. n. – Piele zgrunțuroasă. Tc. sagri (Tiktin), cf. fr. chagrin, sp. chagrin (REW 7513). Sec. XVIII, înv.

SAGRIU s. m. (Mold.) Specie de măgar alb, cu pielea granulată. Peste tot trupul păr sau alt féli de piiale nu are, ce în chipul sagriului soldei rnănunței și în vîrv ascuțiței are. CI, 171. Grăuntele cele mănunțele carile în chipul sagriului peste piiale îi sînt. CI, 172. Etimologie: tc. sağri.