SAFIC (< fr. saphique < lat. sapphicus < gr. sapphikos) Vers safic, endecasilabic, alcătuit din cinci picioare (un troheu, un spondeu, un dactil, doi trohei), cu cezura, de obicei, după cel de al doilea picior (...). Atribuit poetei Sappho, versul safic a fost cunoscut de poeții greci și latini. Strofa safică era alcătuită din patru versuri, trei versuri endecasilabice și un adonic, strofă folosită în poezia noastră de M. Eminescu, în Odă (în metru antic). Nu cre-deam să-n-văț a mu-ri vreo-dată; Pururi tînăr înfășurat în manta-mi, Ochii mei cătau visători la steaua Singurătății.